Rita si Vlad

Eu am o problema (printre multe altele)... Nu prea ma impac cu marketingul. Nu imi place sa bag comentarii false, de complezenta, pe care nu le simt. La fiecare postare mi-am propus sa scriu cateva cuvinte despre mirii pe care-i fotografiez. Si de fiecare data traiesc cu impresia ca o sa-mi fie greu sa scriu acele cuvinte de introducere, pentru ca nu vreau sa spun lucruri neadevarate. Dar, tot de fiecare data, gandurile mi se limpezesc si imi aduc aminte de lucrurile frumoase care mi-au ramas "amprentate" de la fiecare eveniment la care am participat ca fotograf. De aceasta data insa, am avut atat de multe lucruri in minte, incat mi-a fost greu sa ma exprim in doar cateva cuvinte.
Rita si Vlad m-au impresionat din multe puncte de vedere. I-am cunoscut in ziua sedintei foto, atunci cand Marius ne-a facut cunostinta. Sincer, ma asteptam sa vad doi infumurati, dat fiind faptul ca au venit la sedinta foto cu un Porshe Carrera 911 (nu stiu sigur daca acesta este modelul - nu prea ma pricep la masini). Insa, chiar de la prima intersectare a privirilor, am primit cate un zambet cald de la fiecare. Acest lucru mi-a inlaturat, pe loc, orice gand "necurat". Apoi, desi erau foarte obositi, s-au comportat exemplar pe toata durata sedintei foto (care a durat cateva ore bune), fiind foarte receptivi la indicatiile lui Marius si chiar deschisi la ideile propuse de mine. Insa lucrul care m-a impresionat cel mai tare este faptul ca Rita, nu stiu de ce, a avut foarte mare incredere in mine si m-a incurajat in permanenta, cu fiecare ocazie. Desi au trecut cateva luni bune de la acea sesiune foto, Rita imi urmareste cu consecventa blogul si, aproape de fiecare data, isi face timp sa-mi scrie cateva cuvinte despre ceea ce a vazut.
Deci, Rita, pe aceasta cale, iti multumesc din suflet pentru increderea acordata si promit sa nu te dezamagesc.

PS: Sunt convins ca imi vei urmari blogul (in curand si site-ul) si dupa ce veti viziona fotografiile care, sper eu, oglindesc exact imaginea pe care eu mi-am construit-o in minte despre voi.
Am uitat sa mai spun ceva despre ei. Sunt de un calm desavarsit.
In momentul in care trageam cateva cadre cu ei, a aparut in peisaj, chiar langa ei, o capra. Capra care era foarte curioasa si in acelasi timp foarte curajoasa, apropiindu-se atat de aproape de Rita si Vlad, incat am crezut ca i-a sarutat pe crestetul capului. La aparitia caprei, mie deja imi tremura camera foto in mana, pentru ca stiam ca va fi cea mai valoroasa fotografie pe care eu o voi avea. Si nu stiam ce sa fac mai intai: sa-l strig pe Marius sa vina cat mai repede, sa incadrez cat mai bine subiectele, sa fiu atent la setari. Iar ei cum credeti ca au reactionat? Au stat extrem de calmi, nu s-au intors catre capra, desi o stiau la cativa centimetri de capul lor, au zambit spontan catre camera si uite asa a iesit cel mai veridic si spectaculos cadru pe care l-am surprins in toata cariera mea de fotograf (oare am asa ceva? ... la cariera ma refeream!!!)
Si inca ceva... Aceasta fotografie am botezat-o cu un nume pe masura: BINECUVANTARE...
In final va urez toate cele bune, sa fiti sanatosi si fericiti pana la adanci batraneti!!!

Carmen si Adrian

TSS

Va intrebati ce inseamna TSS?
Pai sa incepem cu inceputul. Colegul meu, Marius Barbulescu, trebuia sa faca postarea aceasta de la mare si cauta o alternativa la denumirea "americaneasca" a acestui tip de sedinta foto - Trash The Dress - TTD. La acel moment mi-am dat seama ca suntem pe aceeasi lungime de unda - si eu imi doream un alt termen ... mai neaos. Am stat, m-am gandit... si nimic. Insa, azi de dimineata mi-a sclipit o idee: TSS, adica: TRE' S-O STRIC! (ma refer la rochia de mireasa). I-am spus unui coleg despre trasnita idee, moment in care a izbucnit in ras, tinandu-l secunde bune. Atunci mi-am zis ca merita sa pun aceasta denumire, chiar si numai in gluma.
Trecand la lucruri mai serioase, stiam ca o sa merg cu Marius la acesta sedinta foto si am hotarat sa-mi scot si familia la soare intr-un mini-concediu de 3 zile. In ultima noapte am dormit cateva ore si, la 4 dimineata, eram deja in picioare, pregatit de imbarcare pentru a-l lua pe Marius din drum si a ne intalni cu Adrian si Carmen. Eu nu-i mai vasusem inainte. Am facut cunostinta cu ei abia la destinatie, desi am mers impreuna o bucata buna din drum (fiecare cu masina lui). Ce sa spun... Doi oameni "jos palaria": relaxati, zambitori, ascultatori - nu-i simplu sa faci orice-i trece fotografului prin cap. Mai simplu spus:
A fost o placere sa lucram cu ei!!!
Timpul a trecut fara sa simtim, desi eram pe plaja de pe la ora 05.00.
In final, multumesc frumosilor miri pentru amabilitate si le urez sa aiba o casnicie luuuunnga, lunga, fericita, sa fie inconjurati de o multime de prieteni si sa fie sanatosi!